În urmă cu vreo 15 ani lucram la un ziar. O mână de copii avizi de viață, dornici să lupte cu nedreptatea și să instaureze pacea mondială.. 
Pe Adelina am cunoscut-o atunci, prezență delicată și plăcută…
Ne-am reîntâlnit virtual. Eu, mamă a trei copii, un câine și-o pisică, ea mama adoptivă a lui Cristi ( apoi și a surioarei lui) și a unei duzini de animale abandonate. De câte ori vorbeam, ea gonea către un colț de țară cu uniforme pentru copii săraci…
Ne petreceam minute bune sporovăind despre copii, pisici, planuri de viitor sau despre cum să ajutăm acolo unde sunt nevoi. Despre cum putem schimba lumea… Uneori mă ruga sa îi spun versete care să îi dea încredere în viitor, să nu mai simtă teama…Iar eu, “deshteapta”, nici nu știam de ce…
Apoi am primit un mesaj scurt: “L-am pierdut pe Cristi…”
Ce să îi spui unei mame al cărei fiu pornește în drum spre stele din brațele ei…
Cum să îi spui ceva…?
E timpul să taci, să plângi cu ea….
E timpul să plângem de mila noastră, noi cei ce nu vedem mai departe de propiul ego. Să ne plângem de milă pentru că suntem săraci-lipiți în ciuda bunurilor materiale…
Și să învățăm lecția pe care doi îngeri și Profesorul ne-au predat-o…
Și asta, Adelina dragă e pentru tine…
“Ți-am spus că Dumnezeu m-a înconjurat în ultima vreme cu îngeri. Nu, nu ți-am spus, ți-am scris. Nu am mai avut curajul să îți spun pentru că îți simțeam în glas atât de multă durere…pe care eu nu ți-o știu alina.
Ade, ești un înger, iar Dumnezeu are misiuni speciale pentru îngerii Lui. Misiuni pe care noi, ceilalți, nu suntem capabili să le îndeplinim, să le purtăm.
Un înger nu poate fi încredințat decât altui înger…Cred că așa l-ai găsit tu pe Cristi. Sau, poate, el a fost cel care te-a găsit pe tine. Cert e că El v-a găsit pe amândoi…v-a scos din mulțime și v-a dăruit o bucată de rai… Povestea voastră nu s-a încheiat, ea de abia acum începe. Se scrie în infinit. Pentru eternitate.
Ade, dragostea cu care tu poți iubi nu se termină și nu se va termina niciodată. Pentru mine, ești o lecție vie. O lecție despre iubire, despre renunțare la sine, despre putere și despre a merge înainte. Ești Lecția de care atât de mulți avem nevoie …
Ade, mi-ai dat așa de mult curaj… În mintea mea erai acea copilă ușor timidă, plăcută și care știa să zâmbească senin. Acum, în sufletul, în viața mea ești femeia puternică și dedicată, care poate scutura o lume întreagă. Ești Mama care a ales să se jertfească pe sine știind clar că drumul va trece prin valea disperării…
Când mă gândesc la tine nu am nici cuvinte, nici gânduri…am doar senzații pe care nu le știu scrie sau descrie…
Vreau să îți mulțumesc, Ade dragă…că ai plătit atât de scump o lecție din care noi să învățăm despre Iubire…”
Mede